spatarel

Vorbe de duh ale lui Mark Twain, mai mult sau mai putin cunoscute.

Daca Parintele nostru celest a inventat omul, este pentru ca maimuta l-a dezamagit foarte tare...

Oamenii de dreapta inventeaza fara incetare ideologii noi, dar dupa ce acestea sunt folosite, cei de stanga le adopta...

Vinul german se distinge de otet datorita etichetei...

Grabiti-va sa cumparati pamant pentru ca nu se mai fabrica...

Cum ar fi oamenii fara femei ? Rari... Foarte rari...

Luna noiembrie e o luna foarte periculoasa pentru a specula la bursa. Dar mai sunt si altele, de exemplu : decembrie, februarie, aprilie, iunie, august, octombrie, ianuarie, martie, mai, iulie si septembrie...

Daca o sa mi se interzica sa fumez in Rai, nu ma mai duc acolo. M-am hotarat !...

Daca am putea incrucisa omul si pisica, s-ar ameleora probabil specia umana, in nici un caz pisica...

Mormintele de beton sunt o cheltuiala inutila. Cei dinauntru nu pot sa iasa, iar cei dinafara nu vor sa intre...

Care e diferenta intre un om care impaiaza animale si un perceptor de taxe ? Cel care impaiaza nu ia decat pielea...

Cand o sa mor o sa aleg Raiul pentru clima si Iadul pentru o buna companie...

Exista trei lucruri pe care o femeie poate sa le faca din nimic : o palarie, o salata si o cearta intre soti...

Arta profetiei este extrem de dificila, mai ales cand este vorba despre viitor...

Patul este cel mai periculos loc de pe pamant : 99% dintre oameni mor acolo...

Nu-mi place ideea de a alege intre Rai si Iad. Am prieteni in ambele locuri...

A renunta la fumat e cel mai usor lucru. Stiu din proprie experienta. Eu m-am lasat de vreo 50 de ori...

Una din dovezile imortalitatii sufletului era ca milioane de oameni credeau in aceasta. Sunt aceiasi care credeau ca pamantul este plat...

Intram in Rai prin favoritism. Daca ar fi sa intram dupa merite cainele meu ar fi inauntru iar eu afara...

Consumata cu moderatie apa nu poate face rau...

Economisirea este un lucru foarte bun, mai ales cand o practica parintii nostri...

Buna educatie inseamna sa ascundem tot binele care-l gandim despre noi insine si putinul pe care-l gandim despre altii....

Un bancher este acela care iti imprumuta umbrela cand e timp frumos si ti-o ia atunci cand incepe sa ploua...

Apar pe aici tot felul de texte, inteligente si pline de umor, in acceptia celor care le publica dar in care misoginismul e impins la limita. Uneori la limita prostului gust. Si pentru ca eu am un respect deosebit pentru femeie, in general si pentru sotia mea, in special, public si eu un text pe care l-am gasit in unul din e-mail-urile primite de la prieteni.

"Cere-i unui barbat sa descrie o femeie veritabila... Imediat iti va vorbi despre marimea sanilor, inaltime, grosimea buzelor, picioare si culoarea ochilor ; sau iti va spune ca o "femeie veritabila" are un metru optzeci, cu proportii perfecte si suras comercial. Conform acestei definitii sunt putine "femei veritabile" : Claudia Schiffer, Cindi Crawford, Valeria Mazza, Laetitia Casta, Linda Evanghelista, Sharon Stone, Daisy Fuentes, Lindsay Lohan, Jennifer Aniston.

Apoi cere unei femei sa-ti spuna cum trebuie sa fie o "femeie veritabila"... Si vei descoperi ca este o mare diferenta. O "femeie veritabila" este cea care in timpul sarcinii nu se plange, pentru ca ea da mai putina importanta necazurilor fizice, decat entuziasmului, emotiei si noii vieti care creste in ea. O "femeie veritabila" este cea care ia doua autobuze ca sa ajunga la serviciu si alte doua ca sa se intoarca acasa... O "femeie veritabila" este cea care se ocupa de spalat, calcat cusut si sa aiba grija de hainele intregii familii, sa aiba grija de copii, sa se ocupe de hrana si aprovizionare, sa prepare zilnic mancare pentru toata familia, sa mearga la supermarket, sa umple si sa care sacosele, sa se ocupe de plata facturilor si de relatiile cu furnizorii de bunuri si servicii...  O "femeie veritabila" este cea care trebuie sa faca miracole pentru a echilibra bugetul familial...  O "femeie veritabila" este acel patron de firma care administreaza zeci de salariati de luni pana vineri si o familie in fiecare zi a saptamanii...  O "femeie veritabila" este cea care, inafara activitatilor ei, gaseste timp pentru a se antrena ca sa se mentina in forma, se epileaza, se da cu crema, isi aranjeaza parul si se parfumeaza chiar daca nu iese nicaieri... O "femeie veritabila" este cea care-si duce copii la scoala, apoi la cursul de inot si-i aduce acasa. Intotdeauna la timp !  Este cea care isi duce copiii la culcare si-i saruta inainte de a stinge lumina... Este cea care le spune povesti, cea care isi face timp zilnic sa-i invete ceva nou... O "femeie veritabila" este acea mama de adolescenta care se nelinisteste si nu poate sa adoarma pana la intoarcerea fiicei sale acasa si care trebuie sa se trezeasca prima dimineata pentru a pregati micul dejun...  Este cea care isi gaseste timp sa-si pastreze sanatatea mentala, in ciuda presiunilor la care e supusa...  O "femeie veritabila" este cea care stie unde este fiecare lucru din casa, problemele fiecarui copil, cel mai bun remediu pentru indigestie, crampe musculare sau cosmaruri, este cea care inspira celorlalti incredere si reconfortare...  O "femeie veritabila" este cea care nu-si pierde speranta in ciuda problemelor si dificultatilor pe care le intampina...   O "femeie veritabila" este cea care face toate acestea fara sa iasa in evidenta in mod special ; nu-i pasa ca ramane in anonimat pentru ca face toate acestea din dragoste, o dragoste asa de mare incat adesea trebuie sa suporte in tacere tratamente rele si nedreptati numai din dragoste pentru copiii sai.  Schiffer, Casta, Mazza, Crawford, Evanghelista sunt toate, fara indoiala, femei magnifice si irezistibile dar o "femeie veritabila" este cea care da totul pentru ai sai...  Prietenelor mele "femei adevarate" si tuturor celor care au citit aceasta prezentare, felicitari !  Si prietenilor mei care au alaturi o "femeie veritabila" si poate nu stiu sau se indoiesc ca este asa, ea  poate fi sotia, fiica, mama, bunica, prietena sau colega... Ei au mare noroc. Asa ca va rog, apreciati-le ! 

Intru destul de des pe Gamedesire. Am jucat destul de mult pe aici dar m-am cam plictisit sa pierd timpul in modul asta. Pentru ca la un momentat jocul pe calculator devine un drog si da dependenta. M-am “dezintoxicat” prin propria vointa  si recunosc ca mi-a fost foarte greu. Imi place totusi sa mai intru pe blogurile de aici. Ma simt ca intre prieteni chiar daca nu mai stau la taclale ca altadata. Am insa senzatia ca aici plutim printre norisori roz inconjurati de ingerasi cu aripioare roz. Totul e frumos, multa dragoste si alte sentimente frumoase. Dar cand ies in strada parca primesc o bata in cap. Totul se schimba si frumosul nu mai e asa de frumos. Mai ales aici, in Bucuresti. Am mai scris odata un comentariu despre hotii de buzunare si am incercat sa termin intr-o nota optimista. Voi aborda din nou subiectul si daca va plictisesc sau considerati ca subiecte de genul asta nu au ce cauta aici, injurati-ma cat mai decent si atrageti-mi atentia sa termin cu prostiile.  Vreau sa vorbesc de unitatea si spiritul civic al romanului. Si aici ma refer intr-adevar la romani si nu la alte nationalitati conlocuitoare, oricare ar fi ele. De ce vreau sa reiau subiectul ? Pentru ca am asistat saptamana trecuta la o scena care cel putin in Bucuresti se intampla foarte des, aici existand o adevarata industrie a furatului. Eram in partea din fata a unui autobuz cand o tanara care se afla in spate a inceput sa tipe la un individ, nu-i mai spun culoarea, sa-i inapoieze portofelul. Fata tragea de el dar nici o alta persoana n-a intervenit. Un alt individ, aflat chiar langa cabina soferului i-a cerut acestuia sa deschida usa, autobuzul fiind in acel moment oprit intre statii, in coloana. Suspect de repede soferul a deschis usile (deobicei n-o fac nici sa-i pici cu ceara). Au coborat atunci vreo patru indivizi, care de vedea de la o posta ca sunt impreuna, cu fata tragand de aceeasi persoana de care se agatase si in autobuz. Atunci tipul a scos portofelul si i l-a aruncat pe jos spunandu-i “Ia-l fa, du-te dreacului !”, intr-un gest de suprema marinimie. Al doilea caz ma implica pe mine. Am spus ca mi s-a furat telefoanul mobil. In plina strada dupa ce tocmai vorbisem la telefon. Sunt sigur ca am fost urmarit mult timp dupa ce vorbisem, cam 300 de metri. La un moment dat un muncitor care lucra la o casa, sus pe schela, impreuna cu alti cativa imi atrage atentia : “Domnule, ia vedeti daca nu vi s-a furat ceva din geanta”. Atunci am constatat ca fermoarul era deschis si telefonul imi disparuse. Am intors capul si am vazut un pusti de vreo 14 ani care se indrepta in directia opusa si care tocmai se uita si el catre mine. Cand m-am intors catre el a luat-o la goana. Nu mai sunt la varsta la care sa pot concura la alergat cu un tanar. Asa ca l-am lasat in plata Domnului si m-am luat de muncitori, reprosandu-le ca puteau sa-mi atraga atentia din timp. Mi-au intors spatele razand pe infundate. De atunci merg intotdeauna cu fermoarul inchis in partea din fata a gentii. Si ma intreb, chiar nimeni n-a observat ca cineva imi deschide geanta ? Sotiei ia fost smuls lantisorul de aur cu medalion de la gat  in plina strada, in plina zi. Nimeni nu i-a pus o piedica pustiului, desi erau destui in calea lui iar sotia a strigat dupa ajutor (eu nu eram de fata). N-as fi fost asa de suparat daca n-ar fi fost cadoul pe care i-l daruisem sotiei in ziua casatoriei noastre. Si un ultim caz. Eram in autobuz pe scaunul de langa usa din spate, cu spatele la sensul de mers. Autobuzul era de tipul acela mai vechi cu bara verticala la mijlocul scarii. Au urcat mai multi tineri si au inconjurat-o pe o doamna care se tinea de acea bara. Un pusti rezemat cu spatele de usa a strecurat mana printre picioarele altei tinere in blugi aflata in fata lui si fara nici o jena a inceput sa “opereze” geanta doamnei de care am vorbit. Aveam o umbrela plianta si l-am lovit cu putere peste mana. “Ce dai nene asa de tare ?”  Deci nu de ce dau, ci de ce dau asa de tare. Interesant punct de vedere. Surpriza a urmat ulterior. Tanara bruneta printre picioarele careia isi strecurase pustiul mana a inceput sa urle la mine : ‘’Ceee aaai baaa hhhaaandicapatuuuleee, n-are voie omul sa-mi puna mana la p..da ?” Si-i ia mana pustiului punadu-si-o intre picioare. Recunosc ca am ramas fara grai. Iar lumea se uita ciudat la mine, chiar si doamna care era sa fie jefuita isi strangea geanta la piept fara sa spuna nimic. Nimeni n-a scos nici un cuvant. Si pentru ca tocmai ajunsesem in statie, tuciuriii au coborat, ca deobice in grup de 4-5, tiganca facand nu acel semn pe care-l fac americanii, cu degetul mijlociu indreptat la verticala ci gestul acela neaos, romanesc, cu degetul mijlociu la 90 de grade fata de suprafata palmei si indreptat catre gura. Asa ca fiti atenti, daca va simtiti inghesuiti in autobuz si din fata si din spate, feriti-va buzunarele ! Mda, cam asta e spiritul civic romanesc. Romanii s-au obisnuit sa se uite intotdeauna in alta parte cand se intampla asemenea lucruri. Si apoi se mira ca se intampla tot felul de nenorociri.

Voi mai aborda un subiect, tot legat de unitatea romanilor. In ziua de 29 septembrie, a aparut in ziarul Libertatea un articol scris de o oarecare Oana Timar, despre starea de sanatate a romanilor. Articolul se intitula “Ardelenii au probleme cu capul”. Se spunea acolo ca statistic vorbind, ardelenii au cele mai multe probleme cu bolile psihice, oltenii cu articulatiile, din cauza sedentarismului, moldovenii cu bolile de stomac, bineinteles din cauza mancarurilor lor iar bucurestenii cu vederea si auzul. Cei mai sanatosi ar fi bucurestenii. Hai sa fim seriosi ! Ma uit doar in biroul meu si constat ca din cinci, toti cinci avem probleme de sanatate. Un coleg a facut infarct, o colega are probleme psihice, alta tahicardie si ultima probleme cu stomacul si bila. Iar eu stau acum in fata calculatorului, in concediu medical, pentru ca am fost operat de hernie de disc. De ce m-a deranjat asa de tare articolul asta ? In primul rand din cauza titlului. Deci nu s-a spus “Moldovenii au probleme cu stomacul” sau “Oltenii au probleme cu articulatiile” ci “Ardelenii au probleme cu capul”. Titlul ales tendentios si-a atins scopul. In timp ce un articol din Libertatea e citit in mod obisnuit de circa 1000 de persoane de data asta el a fost citit de aproape 28000. Si in timp ce in general comentariile sunt facute de 10-20 de persoane de data asta au postat circa 350. Si de aici a plecat o balacareala nationala, fiecare injurand pe fiecare : ardelenii pe bucuresteni, olteni si moldoveni si toti acestia pe ardeleni. Si fiecare tine coada sus aratand ca ceilalti sunt jegosi, tampiti, imputiti etc. Daca chiar va intereseaza gasiti articolul pe Google si veti constata ca nu am mintit cu nimic. Asa ca nu poti sa nu te gandesti ca frumoasa tara e Romania ! Pacat ca e locuita (de romani, as continua eu). Si pentru a nu crea nicio confuzie precizez ca si eu sunt roman. Dar uneori imi pare rau de asta !                                                        PS Mai repet o data : daca credeti ca astfel de comentarii nu-si au locul aici spuneti-mi si nu voi mai scrie.

Ce ipocriti pot fi unii pescari ! Vlad, pescarul care a postat ceva mai inainte spune ca se duce la pescuit ca sa se distreze. Unii inteleg pescuitul ca pe o ocazie in care se duc la o balta, isi lanseaza sculele dupa care pun manele si scot gratarele si bautura. Iar pe gratar nu pun pestele pe care l-au prins ci cotlete de porc si mititei. Stropite din plin cu bautura. Nu are importanta ca mai tarziu trebuie sa urce la volan. Apoi pe la 4-5 dupaamiaza pleaca acasa multumiti ca au mai fost o zi la pescuit. Si s-au distrat ! Chiar in vara asta am avut o situatie asemanatoare in care cativa pescari, care venisera impreuna, au pus cat se poate de tare o singura manea (!) timp de vreo doua ore, pana i-am invatat toate versurile. N-am uitat nici acum refrenul : “Ea romanca, au tigan, Ea cuminte, eu golan”. Rezon, coane Fanica ! Ce inseamna pescuitul pentru mine ? N-o sa uit niciodata primul meu pescuit. Aveam sapte ani si un prieten, cu vreo doi ani mai mare ca mine mi-a facut o undita din ata de papiota alba, pusa in doua si trecuta prin ceara de albine, cu un carlig din ac de gamalie, pluta din cocean de porumb si un bat taiat din rachita de pe malul apei. Am pescuit intr-un rau cu o lunca superba, cu apa limpede si linistita. A plouat si ne-am adapostit intr-un grajd parasit, plin de cuiburi de randunele care nu se fereau catusi de putin de noi. Cand s-a oprit ploaia am ramas fascinat de aburii care ieseau din pamant si curcubeul arcuit pe cer. Am prins sapte pestisori, ceva mai mari decat un deget dar care mi s-au parut cei mai gustosi pesti pe care i-am mancat vreodata. Din acel moment am fost pierdut ! Peste putin timp am devenit pescar cu acte in regula. Permisul de pescuit pentru copii era la acea vreme 25 de lei pe an. De atunci am devenit un foarte bun pescar si nu cred ca m-am intors cu traista goala mai mult de 3-4 ori de-a lungul anilor. Am invatat de la un bun prieten, cel mai bun pescar pe care l-am cunoscut eu, sa nu te duci niciodata la pescuit chitit pe un anume peste. Prinde ceea ce cade in acea zi, indiferent daca e oblete de cateva grame sau crap de cateva kilograme. Am doua balti, in preajma Bucurestiului care nu m-au tradat niciodata. La orele 2-3 ale dupaamiezii poti sa pleci acasa cu 7-8 kilograme de peste. Daca te multumesti cu atat ! De ce e pescuitul sportiv un sport ? Pentru ca intr-adevar te intreci mereu cu cineva. Daca te duci singur, te intreci cu pestele iar daca te duci la vreun concurs de pescuit, te intreci si cu ceilalti pescari. Cum imi place mie pescuitul ? In primul rand imi place sa ajung la balta inainte de rasaritul soarelui ; spectacolul rasaritului este fascinant.  Acel soare imens de o culoare intensa rosie-portocalie. Iar baltile pe care pescuiesc eu trebuie sa fie intr-un peisaj cat se poate de atragator, cu multa vegetatie, cu pasari si daca se poate sa fie in apropierea unei paduri sau intr-un camp cultivat. Si ce e mai important, sa fie multa liniste. Doar cantecul pasarelelor. Ati ascultat vreodata cantecul ciocarliei. Nu se compara cu nimic altceva ! Nu cred ca poate fi ceva mai relaxant dupa o saptamana petrecuta la serviciu. Ei da, pescarii sunt niste oameni cu adevarat speciali. Prietenul meu spunea la un momentdat ca ar vrea sa moara de infarct pe la 85 de ani, pe malul unei balti, cu o undita in mana si cu un peste de vreo 5 kilograme in carlig (pescarii au fost intotdeauna niste oameni modesti !). Si ca sa nu termin intr-un ton pesimist va voi povesti o mica intamplare pescareasca. Eram la pescuit la Manastirea, pe dig. Aproape de mine doi batrani, care s-au ciondanit toata ziua. Pe la patru dupaamiaza au inceput sa-si stranga sculele. Unul avea juvelnicul plin, celalalt nu prinsese nimic. Pe un ton mucalit cel care prinsese ii spune celuilalt : "Lasa Ioane ca data viitoare o sa fie invers : azi am prins eu si te-ai uitat tu, data viitoare o sa te uiti tu si o sa prind eu !"  Iar cu distractia de pe malul baltii si cu traista goala, mai scutiti-ma ! Cel mai bine te distrezi atunci cand prinzi. Sfatul meu e sa incercati sa iesiti cat se poate de mult in aer liber, departe de nebunia si zgomotul orasului. Iar daca nu va permiteti sa mergeti la Predeal sau la Sinaia la sfarsitul saptamanii, iesiti macar la un pescuit la marginea orasului, fara manele, gratare si bautura. 

Sunt suparat ! Tocmai mi-a fost furat cel de-al doilea celular. Poate ca veti spune ca sunt eu cascat. Dar nu, nu te poti pune cu niste adevarati maestri. In urma cu ceva timp mi-a fost furat si portofelul, cu tot cu acte. Si asta intr-o fractiune de secunda, cat mi-am pus portofelul din care tocmai scosesem banii sa platesc ceva la piata in buzunarul lateral si nu in buzunarul interior unde il tin deobicei pentru a nu-l  tine pe vanzator cu mana intinsa. Trebuie sa recunosc ca totusi cel care mi l-a furat a avut bun simt  si dupa ce a luat banii si abonamentul ITB, l-a aruncat si mi-a fost adus peste cateva ore acasa de un pensionar. Nici nu indraznesc sa ma gandesc cam cat timp mi-ar fi luat sa-mi fac alte acte. Acum poate cel care mi-a furat telefonul sta pe undeva prin fata pe la Obor soptind cu voce joasa "telefoane, telefoane..." si asta chiar in prezenta celor de la Politie si de la firmele de paza. Si nu cred ca am vazut vreunul mai alb la fata. Recunosc ca am asistat odata la un furt in care un puradel baga mana un buzunarul unei persoane aflata la coada, tot la piata. Rudele puradelului patrulau prin piata dar tocmai il scapasera din vedere si pustiul actiona de unul singur. De ce n-am intervenit ? Pentru ca puradelul fura tot de la o tiganca  din acelea cu poale lungi, asa cum erau si cei de care am vorbit putin mai inainte. Numai ca tiganca l-a prins de mana si ce a urmat nu va mai zic, pentru ca-i cunostea pe ceilalti tigani. Iar marea ei durere nu era ca de ce fura ci pentru ca fura de la ea, o tiganca. Nu spun ca toti sunt niste hoti. Locuiesc in acelasi imobil cu un deputat tigan cu doua facultati : economie si sociologie. Intre altele e profesor universitar. Se spune ca ceea ce le lipseste este educatia si cultura. Ma tem insa ca daca ar fi asa furturile ar fi la nivel mult mai mare, la nivel informatic poate si nu din buzunare. Chiar ca sunt rau acum ! Dar sunt si tigani pe care pur si simplu ii iubesc. Credeti ca nu e posibil ? Veti vedea ca nu exagerez. V-am purtat pe cateva din postarile anterioare prin "universul muzicii", asta ca sa folosesc un termen foarte la moda. V-am pus Beethoven, Chopin, pentru cei care iubesc muzica clasica si Louis Armstrong pentru cei ce iubesc jazzul. Poate cine stie, unii care nu au ascultat asa ceva pana acum, vor fi atrasi si de aceste genuri muzicale. Asa ca va voi mai pune si azi cateva melodii interpretate de tigani celebri de la noi. Cred ca-mi va mai trece amarul si nu voi mai culpabiliza intreaga natie tiganeasca. In primul rand, Ion Voicu. Din pacate n-am gasit pe You Tube Simfonia spaniola de Lalo in interpretatea lui. Nu cred ca putea s-o interpreteze cineva mai bine ca el. Iti trebuie suflet de tigan pentru asa ceva. Asa ca va voi pune o melodie populara romaneasca interpretata de Ion Voicu, Hora martisorului.

http://www.youtube.com/watch?v=490pmwJ2TaM

Un alt tigan celebru de la noi e Johnny Raducanu. Imi place aproape tot ce este jazz. Cand eram mai tanar ma duceam special in luna august la Costinesti, la festivalul de jazz. Acolo l-am vazut prima data pe Johnny. L-mm vazut si in alte concerte, ca pianist si contrabasist. Poate n-a fost toata viata un sfant dar i se pot ierta cele rele pentru ca spre deosebire de altii, odata cu inaintarea in varsta a devenit un om decent, modest si intelept. Iar muzica lui ....  Ascultati !

http://www.youtube.com/watch?v=WWbQThW74h0

Dar se stie, cea mai veche muzica interpretata de tigani este cea lautareasca. Aici nimeni nu i-a intrecut. Asa ca ascultati-l pe Faramita Lambru. Si spuneti drept, n-ati dori sa fiti intr-o crasma si sa beti pana cadeti sub masa !  (PS. Precizez totusi ca nu sunt bautor si ca ultima afirmatie a fost doar o figura de stil.)

http://www.youtube.com/watch?v=m0xFD0HxlcA

 Hai ca mi-a mai trecut putin supararea !